duminică, 31 martie 2013

Printul Henry al Regatului Unit

               Henry William Frederick Albert s-a nascut la 31 martie 1900, la Sandringham, in timpul domniei strabunicii sale, Victoria a Regatului Unit. Henry era al treilea baiat si al patrulea copil al printului George de York, viitorul George V si a printesei Mary de Teck. Printul urmeaza Academia Militara de la Sandhurst, si spre deosebire de fratii sai care intra in Marina, Henry face o cariera in Armata.

           In 1935, printul Henri se casatoreste cu Lady Alice Christabel Montagu Douglas Scott. Cuplul va avea doi copii: William si Richard. Dupa abdicarea lui Edward VII, noul rege il numeste pe ducele de Gloucester regent in cazul mortii sale, ceea ce il  face sa renunte la cariera sa din armata. 

          Aghiotantul a patru suverani: George V, Edward VII, George VI si Elisabeth II, Henri, Duce de Gloucester isi reprezinta suveranii in vizite in tarile Commonwealth-ului. Intre 1945 si 1947, ducele e numit Guvernator al Australiei. Moare in iunie 1974.       

sâmbătă, 30 martie 2013

Regina Mama Elisabeth a Marii Britanii

 "femeia cea mai periculoasa din Europa"


          La 30 martie 2002 murea prima regina centenara, Elisabeta, Regina Mama a Regatului Unit. Regina Mama si-a serbat a suta aniversare in urma cu doi ani, fiind cel mai popular membru al Familiei Regale engleze.

           Lady Elisabeth Bowes-Lyon provine dintr-o excelenta aristocratie scotiana. La a treia incercare din partea printului Albert de Wales, Elisabeth accepta cererea in casatorie a acestuia. Cei doi se casatoresc la 26 aprilie 1923, devenind duce si ducesa de York. Vesela, placuta, energica, ducesa de York ajunge sa fie cunoscuta drept "Ducesa Zambitoare". Ea este cea care isi convinge sotul sa consulte un specialist pentru a-si invinge gangaveala. Ducele, ducesa de York si cele doua fetite erau o familie unita si fericita.

               In 1936, regele Edward VIII abdica si Bertie si Elisabeth devin, fara voia lor, Regele si Regina Regatului Unit. Elisabeth este cea care il instiga pe noul rege sa porneasca represariile impotriva lui David si Wallis si resentimentele ei nu se vor potoli pana la moartea acestora, caci aceasta femeie, cu eternul ei zambet si a carei popularitate nu poate fi zbuciumata de nimic, ascunde o mare duritate sub aparenta ei mieroasa si bine dispusa "In fond, sunt oricum in afara de draguta".

      In timpul celui de-al doilea razboi mondial, Regina si Regele reprezinta o imagine linistitoare, solida si demna a monarhiei. Desi populatia ar fi acceptat fara ezitare ca ea sa paraseasca capitala, Elizabeth a refuza, infruntand impreuna cu populatia bombardamentele si rationalizarea.

           Regina si printesele se aflau in palatul Buckingham cand acesta a fost lovit de bombardament la 7 septembrie 1940. A doua zi, impodobita cu bijuterii, pentru a dovedi ca prestigiul Coroanei este intact, viziteaza cartierele populare distruse si declara "Sunt bucuroasa ca am fost bombardati, asta mi-a permis sa-i privesc in fata pe locuitorii din East End". In fruntea a trei din cele mai importante organizatii feminine pentru ajutorarea civililor si militarilor, ea devine "femeia cea mai periculoasa din Europa" , dupa Hitler.

         Dupa razboi, Regele si Regina au plecat intr-un tur in Africa de Sud. In 1948, cei doi au sarbatorit nunta de argint, George VI multumindu-i sotiei sale pentru sprijinul pe care i l-a dat in timpul casatoriei. Sanatatea Regelui a inceput sa se inrautateasca si printesa mostenitoarea Elisabeth si sotul sau au plecat in turul Noii Zeelande in locul Regelui si Reginei. George VI a murit la 6 februarie 1952.        

            Ramasa vaduva, ea este desemnata de atunci sub numle de regina Elisabeth, regina mama, pentru a o deosebi de fiica sa. Regina Mama continua sa aiba o viata oficiala intensa, fiind Presedinte sau acordandu-si patronajul la aproximativ 350 de organizatii. In acelasi timp, ea este colonel al unui numar de 18 regimente. 

             Cu varsta, Queen Mum intra perfect in rolul unei granny englezoaice, spontana si afectoasa, asupra careia timpul nu pare sa fi lasat urme. Popularitatea sa ramane foarte mare si pana si efectele ei sunt privite cu simpatie, in timp ce daca ar fi fost ale altor membri ai familiei regale, ele ar fi fost infierate fara mila.

vineri, 29 martie 2013

Drama din 29 martie 1956

            In timpul vacantei de Pasti a anului 1956, infantii Juan-Carlos - in varsta de optsprezece ani - si Alfonso - paisprezece ani - s-au intors acasa in La Giralda. Cei doi studiau in Spania, la Academia militara din Zaragoza. Cei doi infanti adorau sa traga la tinta cu pistolul si cu o zi inainte cumparasera gloante de la un armurier din Lisabona, pentru a se antrena impreuna cu Vitorio-Emmanuele de Savoia. In asteptare, cei doi frati se distreaza cu un pistol de salon ce le fusese daruit de Franco. Contele de Barcelona isi surprinde fii, le confisca arma si o inchide intr-un mic birou. Copii insista pe langa mama lor pentru a le reda arma ... Contesa cedeaza rugamintilor lor si le-o da. Dupa cateva ore Alfonso era mort. Versiunea oficiala e ca Alfonso s-a impuscat din greseala in timp ce curata arma. In curand au inceput sa apara diferite zvonuri, cu un singur punct comun: Juan Carlos si-a impuscat fratele. Versiunile sunt multiple: cei doi se jucau si crezand ca pistolul nu era incarcat, Juan Carlos a tras; Juan Carlos se juca cu pistolul si a fost speriat de intrarea surorii sale in camera si a tras ... apar si versiuni care spun ca mostenitorul tronului si-a impuscat fratele intentionat. Cei mai multi istorici sunt de acord ca viitorul Rege al Spaniei si-a impuscat accidental fratele pe care il adora. 
      
         Aceasta drama a avut puternice efecte asupra familiei de Bourbon. Juan Carlos, considerandu-se responsabil se gandeste sa se calugareasca; cei doi frati au fost foarte apropiati in copilaria; Juan Carlos si-a parasit familia in 1948 pentru a fi educat in Spania si doi ani mai tarziu, Gonzalo i s-a alaturat fiind mereu alaturi de el. Pentru Regele Spaniei, moartea fratelui sau a fost drama peste care nu a trecut niciodata. Juan nu va mai vorbi niciodata in despre cel care a fost "my querito hijo Alfonsino". Dupa inmormatarea infantelui, Contele de Barcelona il va trimite imediat pe Juan Carlos inapoi in Spania, si relatia dintre cei doi nu a mai fost niciodata la fel. Maria de Las Mercedes se va considera responsabila pentru moartea celui mai mic fiu al sau si ii va marturisi unei prietene "In acea zi, viata mea s-a oprit"...


Bibliografie: 
Bricard Isabelle, Dinastiile domnitoare ale Europei, Vivaldi       

joi, 28 martie 2013

Printesa Ingrid a Suediei

            Ingrid Victoria Sofia Louise Margareta s-a nascut la 29 martie 1910, fiind unica fiica a printului mostenitor Gustaf Adolf al Suediei si a sotiei sale, nascute printesa Margareta de Connaught. Micuta printesa a fost numita Victoria in onoarea bunicii paterne, Victoria de Baden, dar si in onoarea strabunicii sale, Victoria a Regatului Unit, Louise in onoarea buncii materne, Louise de Prusia si Margareta in onoarea mamei sale. Cand Ingrid avea 10 ani, printesa mostenitoare a Suediei a murit. Dupa trei ani, Gustaf Adolf s-a recasatorit cu Louise de Mountbatten. Daca Bertil si Carl-Johan au privit-o pe Louise ca pe o mama, Ingrid - singura fata din familie - nu s-a inteles cu mama sa vitrega; relatia lor a inceput sa se imbunatateasca abia dupa ce Ingrid s-a casatorit.

            Printesa Ingrid a Suediei s-a casatorit in 1935, cu printul mostenitor Fredrik de Danemarca. Ingrid si Fredrik au avut trei copii: Margareta - actuala regina a Danemarcei, Benedikte si Anne-Marie - regina Greciei. Ingrid a fost foarte populara in tara ei de adoptie. Demna, generoasa, moderna Ingrid si-a cucerit supusii. In timpul ocupatiei germane, la fel ca socrul sau Christian X, Ingrid a devenit simbol al rezistentei pasive si al moralului patriotic. Devenita Regina in 1947, Ingrid a reformat Curtea Daneza. In acelasi timp ea a fost un important colaborator al sotului sau. 

           Regina Mama a Danemarcei din 1972, Ingrid a continuat sa fie foarte implicata in viata publica a tarii sale, indeplinind de multe ori functia de Regent in numele fiicei sale. In ultimii ani ai vietii sale, regina Ingrid a trait retrasa, in castelul de la Fredensborg, unde se dedica ocupatiei ei favorite, gradinaritul.

Bibliografie:
Bricard Isabelle, Dinastiile domnitoare ale Europei, Vivaldi 

Printesa Martha a Suediei

        La 28 martie 1901 se nastea Martha Sofia Lovisa Dagmar Thyra, fiica printului Carl al Suediei si a printesei Ingeborg a Danemarcei. Bunicii paterni ai printesei erau regele Oskar II al Suediei si Sofia de Nassau, in timp ce bunicii materni erau regele Frederick VIII al Danemarcei si Lovisa a Suediei. Familia printului Carl era foarte unita si copii (Margareta, Martha, Astrid si Carl) au fost educati intr-un mod simplu. In acelasi timp Martha si surorile ei erau singurele nepoate ale Regelui Suediei (printul mostenitor avand doar baieti), ceea ce le facea sa fie partide prestigioase.

           La 21 martie 1929, printesa Martha a Suediei se casatoreste cu verisorul sau primar, printul mostenitor Olav al Norvegiei. Cei doi s-au logodit cu un an in urma, in timpul Jocurilor Olimpice de Vara de la Amsterdam. Desi aceasta casatorie a fost in primul rand o casatorie din dragoste, ea a intarit si noua Casa Regala a Norvegiei. Norvegienii au primit cu mult entuziasm vestea logodnei, vazand in ea reconcilierea dintre Suedia si Norvegia.

            Printesa mostenitoare Martha a Norvegiei, a devenit foarte populara in noua ei tara. Incantatoare, deschisa si foarte muncitoare, Martha s-a implicat foarte mult in viata oficiala a regatului, mai ales ca soacra sa, Regina Maud petrecea mult timp in Anglia. Martha si Olav au avut trei copii: Ragnhild, Astrid si Harald (primul print mostenitor nascut in Norvegia in peste 500 ani).

                   Cand trupele germane au invadat Norvegia, printesa mostenitoare si cei trei copii se refugiaza in Suedia si apoi pleaca in SUA, unde sunt oaspetii presedintelui american Franklin Roosevelt. In perioada petrecuta in SUA, printesa mostenitoare a muncit necontenit pentru a promova cauza norvegiana. Cand se intoarce in tara, la 13 mai 1945, printesa Marta este mai populara ca oricand, fiind numita "Mama a Natiunii".

             Din 1938, de la moartea soacrei sale, pana in 1954 printesa mostenitoare Martha indeplineste rolul de prima doamna a regatului Ea moarte de cancer la 5 aprilie 1954, cu trei ani inainte de accederea la tron a sotului sau. Moartea sa a fost o lovitura puternica pentru sotul si copii sai, dar si pentru Norvegia.

Bibliografie:
*Bricard Isabelle, Dinastiile domnitoare ale Europei, Vivaldi

duminică, 24 martie 2013

Regina Mary a Regatului Unit

     Regina Mary a Regatului Unit a murit la 24 martie 1953, in varsta de optzeci si sase de ani, dupa ce a trait in timpul domniei a sase monarhi britanici si si-a inmormantat trei fii. Mary s-a nascut in 1867, fiind fiica printesei Mary-Adelaide de Cambridge si a lui Franz de Hohenstein, print de Teck. In ciuda faptului ca Mary-Adelaide era nepoata regelui George III, familia Teck era plina de datorii si Mary si-a petrecut prima parte a vietii departe de Anglia. Familia Teck s-a intors in Regatul Unit in 1885, unde intra sub protectia reginei Victoria. In 1891, Regina decide ca printul Albert Victor, duce de Clarence si Avondale trebuie sa se casatoreasca cu Mary, fiind convinsa ca personalitatea puternica a printesei de Teck il va ajuta pe Albert sa devina un Rege bun.

    Moartea ducelui de Clarence pare sa puna capat ambitiilor lui Mary. In timpul doliului pentru Albert, Mary se apropie de fratele fostului sau logodnic, George. Regina Victoria observa apropierea dintre cei doi si usurata ca George a trecut peste refuzul verisoarei sale, Missy de Edinburg, ii incurajaza. George se indragosteste de Mary si o cere in casatorie. Mary este incantata "Este un inger. Ma adora intr-un fel atat de emotionat. Sunt foarte fericita de a fi maritata". Mary va ramane foarte fericita pentru tot restul vietii, George adorandu-si sotia pana la sfarsitul vietii. Inteligenta, energica, severa cu altii, dar si cu cu ea insasi, Mary devine curand cel mai important colaborator al sotului ei. Mary si George au avut sase copii: Edward-Albert, Albert-George, Mary, Henry, George si John.

     Mary devine Regina la 6 mai 1910, la moartea socrului sau Edward VII. Un an mai tarziu, Mary este incoronata Imparateasa a Indiei. In timpul primului razboi mondial, Mary si-a sprijinit sotul, dand dovada de gesturi simple, dar impresionante, care imbunatatesc imaginea monarhiei britanice: curtea renunta la alcool, iar Mary si celelalte femei din familie devin infirmiere, conduse de motto-ul Reginei "Apartineti familiei regale a Angliei. Noi nu suntem niciodata obositi si iubim spitalele".

    Timp de jumatate de secol, aceasta Regina, descendenta unei ramuri morganatice, va reprezenta imaginea monarhiei. Educata in cultul regalitatii, ea este patrunsa de ideea ca datoria membrilor familiei regale este de a contribui la sustinerea tronului si la stralucirea Coroanei, carei i se consacra cu un adevarat fanatism. In timpul crizei regale din 1936, Regina Mary va fi cea care sustine flamura monarhiei, participand la incoronarea fiului sau George VI, chiar daca traditia cerea ca vaduva unui rege sa un asiste la incoronarea succesorului sau. In 1952, ea este prima care ii aduce omagii noii regine, Elisabeta II. Moare un an mai tarziu.

Bibliografie:
Bricard Isabelle, Dinastiile domnitoare ale Europei, Vivaldi 

miercuri, 20 martie 2013

Regina Emma a Tarilor de Jos

                 La 20 martie 1934, la Haga murea regina Emma a Tarilor de Jos. Emma a devenit Regina in 1879, cand s-a casatorit cu William III. In ciuda diferentei de varsta dintre cei doi, ei au avut o casnicie fericita. La moartea sotului sau, Emma a devenit regenta a Tarilor de Jos, pozitie pe care a detinut-o pana la majoratul fiicei sale, Wilhelmina.

Regina Lovisa a Danemarcei

            La 20 martie 1926, la castelul de la Amalienborg, murea regina Louise a Danemarcei. Nascuta in 1851, Louise este fiica a regelui Carl XV al Suediei si Norvegiei si a Louisei a Tarilor de Jos. Dupa moartea fratelui sau, Louise este unicul copil al parintilor sai; desi au fost unele discutii despre proclamarea Louisei ca mostenitoare a tatalui sau, in final s-a decis sa nu se modifice legea salica.

          Louise devine printesa mostenitoare a Danemarcei in 1869 prin casatoria sa cu printul Frederick.  Aceasta casatorie era piatra de temelie a aliantei danezo-suedeze, si simbol al uniunii dintre statele scandinave. Louise a fost foarte populara in noua ei tara, dar nu a reusit sa se integreze in stransa familie a regelui Christian IX. Louise de Hesse-Kassel si fiicele sale, printesa Alexandra de Wales si marea-ducesa Maria Feodorovana a Rusiei nu au acceptat-o niciodata; in acelasi timp, Louise, austera si evlavioasa, refuza sa se amestece cu societatea din Copenhaga, pe care o considera prea frivola. 

        Supranumita "Lebeda" datorita gatului ei lung si frumusetei trufase, Louise nu a avut o casnicie fericita. Totusi, aceasta printesa si-a adus la indeplinire atributiile dinastice, depasind toate sperantele, daruindu-i Regelui opt copii: Christian, Carl, Louise, Harald, Ingeborg, Thyra, Gustav, Dagmar.


Bibliografie:
Bricard Isabelle, Dinastiile domnitoare ale Europei, Vivaldi 

Arhiducele Anton de Habsburg-Toscana

         La 20 martie 1901, la Viena s-a nascut Arhiducele Anton de Habsburg-Toscana, al saptelea copil al arhiducelui Leopold de Habsburg-Toscana si a sotiei sale, infanta Blanca a Spaniei.

luni, 18 martie 2013

Regina Elisabeta a Romaniei

                   "Tuturor muritorilor li se da dreptul la cuvant si chiar la pana, pentru a se apara. Numai suveranilor li se pretinde sa fie ca Dumnezeu, care indura batjocura in tacere"

- Carmen Sylva
           Astazi se implinesc 97 ani de la moartea primei regine a Romaniei, Elisabeta. Intr-o friguroasa zi de iarna, la 18 februarie 1916, regina Elisabeta se stingea din viata la Curtea de Arges, unde s-a refugiat dupa moartea sotului sau. Ultimii ani de viata ai reginei au fost marcati de primul razboi mondial, cand Elisabeta s-a identificat tot mai mult cu Germania. Carmen Sylva a admirat toata viata cultura franceza, fiind o buna prietena a autorului Piere Loti, dar in 1914 era convinsa ca Germania va triumfa. Prin aceasta decizie, Elisabeta s-a aflat in contradictie cu regina Maria si cu marea majoritate a poporului roman.

Ernest Augustus IV, Print de Hanovra

                Intaiul nascut al lui Ernest Augustus III, duce de Brunswick si a printesei Viktoria Louise a Prusiei, s-a nascut la 18 martie 1914. Prinul a fost numit in onoarea tatalui sau, iar botezul sau din vara anului 1914 a fost ultima mare adunare a familiilor regale Europene inainte de declansarea marelui Razboi. 

Asasinarea regelui George I al Greciei

"Tragic as was the manner of the King's death, he was at least happy in the moment of it. He had seen the edifice he had laboured to construct for fifty years crownes by victories of his army under the leadership of his Son and Succesor. He had the assurance that his dynasty was at last firmly seated upon the throne which he hat often during his long reign been tempted to abandon in despair. He had seen his aspirations realized beyond his most ambitious dreams. He will live on in the memories of his people as a martyr to the national cause.

Sir Francis Elliot 
 

                La 18 martie 1913, in Salonic, Regele George I lua pranzul cu fii sai. El le-a marturisit ca dupa jubileul din octombrie o sa abdice in favoarea fiului sau, Constantin. Dupa cincizeci de ani in fruntea schimbatoarei Grecii, George I a considerat ca are dreptul la putina liniste. Mai mult, el a reusit sa isi vada implinit visul Greciei Mari, dupa eliberarea Salonicului de la turci.

           In timpul unei plimbari, in compania unui aghiotant si a doi soldati Regele a fost agresat de un invatator dezechilibrat mintal pe nume Skinas. Pana sa ajunga la spital, Regele a murit. Orice moarte e absurda, dar asasinarea Regelui a fost cu adevarat lipsita de sens. Ucis in momentul victoriei supreme, Regele nu a mai avut ocazia sa culeaga laurii celei mai lungi si mai stralucitoare domnii din istoria Greciei.

             Nascut print al Danemarcei, George a devenit Regele Greciei la varsta de 17 ani. Pentru aproape cincizeci de ani, George I a domnit in fruntea zbuciumatei Grecii, ca si cum ar fi in fruntea linistitei Danemarcei. In mult, Grecia a profitat foarte mult gratie prezentei la Atena a unui monarh foarte stimat in Europa pentru firea sa echilibrata si respectat in cel mai inalt grad datorita aliantelor sale dinastice de prim plan.

        George I era fiul regelui Christian IX al Danemarcei si a extraordinarei sale sotii, Louise de Hesse-Kassel. Prin sora sa Alexandra, George era cumnat cu regele Edward VII al Regatului Unit, prin sora sa Dagmar, devenita Imparateasa Maria Feodorovna, cumnat cu tarul Alexandru III al Rusiei. Sotia sa era nascuta Mare Ducesa Olga Constantinovna a Rusiei, fiind fiica preferata a fratelui tarului Alexandru II. Desi George a fost numit "Regele Hoinar", el si Olga au fost un cuplu exemplar, care si-au educat copii pentru a fi buni greci. Mai mult toti copiii lor au facut ceea ce numim "partide bune": mostenitorul tronului s-a casatorit cu printesa Sofia de Prusia (nepoata lui Wilhelm I si a reginei Victoria), George s-a casatorit cu printesa Maria Bonaparte (a carei avere a sustinut Familia Regala Greaca in exil), Alexandra s-a casatorit cu Marele Duce Paul Alexandrovici, Nicolae cu Marea Ducesa Elena Vladimirovna (fiica Marelui Duce Vladimir Alexandrovici si sora pretendentului la Tronul Imperial, Kiril Vladimirovici), Maria cu Marele Duce George Mihailovici, Andrei cu printesa Alice de Battenberg (parintii ducelui de Edinburg) si printul Christof cu printesa Francoise de Orleans (fiica ducelui de Guise).

          La urcarea pe tron, George spunea "Puterea mea sta in dragostea poporului meu. Vreau sa fac din Grecia un model pentru statele balcanice." Din pacate, dupa cum spunea Guy Gauthier, Regatul Greciei a fost un "Regat la mila zeilor". 

Bibliografie:
Gauthier Guy, Acvile si lei. O istorie a monarhiilor balcanice, Humanitas, Bucuresti, 2004
Gelardi Julia, From Spendor to Revolution   

sâmbătă, 16 martie 2013

Printul Alois de Liechtenstein

      La 16 martie 1955 a murit Alois de Liechtenstein, tatal printului suveran Franz Josef II.  Nascut la 17 iunie 1869, Alois este fiul Printului Alfred de Lienchtenstein si al Printesei Henriette de Lienchtenstein. Bunicii sai erau frati, printul suveran Alois II de Lienchtenstein si printul Franz de Lienchtenstein.

       La fel ca restul familiei sale, printul Alois si-a petrecut copilaria la Viena. In 1903, Alois s-a casatorit cu Arhiducesa Elisabeth Amalie de Austria, fiica arhiducelui Karl Ludwig si sora mostenitorului tronului Austro-Ungar, Franz Ferdinand. Casatoria a fost foarte bine privita de unchiul miresei, Franz Joseph I, aceasta acceptand sa fie nasul primului fiu al cuplului.

     In 1929, unchiul sau Jean II moare si celalalt unchi Franz I urmeaza la domniei. Franz isi petrece domnia preocupat de studiile istorice si Alois de Lienchtenstein isi asuma regenta in locul lui. In ciuda acestui lucru, Alois renuntase la drepturile sale ereditare cu sase ani inainte, in favoarea fiului sau Franz Josef. Printul a murit in Vaduz, in timpul domniei fiului sau. 

vineri, 15 martie 2013

Abdicarea tarului Nicolae II

"is a tale of glory and pathos, of heroism and cowarsice, of victory and defeat" and included giants of history such as Peter the Great, Catherine the Great, and Alexander I


         La 27 februarie 1917, la Petrograd se creaza un Comitet Provizoriu al Dumei si un Soviet al Muncitorilor si Soldatilor. In noaptea de 1/2 martie Nicolae II e convins ca numai abdicarea imparatului mai putea impiedica o naruire totala a ordinii din Petrograd. Inchinandu-se in fata inevitabilului, Nicolae semneaza abdicarea sa si a fiului sau, Alexei Nicolaievici. Abdicarea a fost cumplita pentru Nicoale II deoarece simtea ca prin asta isi incalca juramantul facut in fata tarii sale si in fata lui Dumnezeu. In acelasi timp el dorea sa impiedice un razboi civil, care ar fi facut ca Rusia sa fie invinsa de Germania (ceea ce s-a si intamplat). Daca nu era dorinta Tarului de a-si vedea tara scutita o umilitoare infrangere, el ar fi putut ordona armatei - care ii era inca fidela - sa zdrobeasca revolutia. Poate ca tarismul ar fi pierit, dar in acelasi timp poate ca nu ar fi murit atatia Romanovi ...

Bibliografie:
* Gelardi Julia, From splendor to revolution
* Warnes David, Cronica tarilor rusi

joi, 14 martie 2013

Imparateasa Zita a Austro-Ungariei

             Zita, ultima Imparateasa a Austriei, Regina a Ungariei si Regina a Boemiei, murea in Elvetia, la 14 martie 1989. Imparateasa avea 96, dintre care 67 a fost vaduva. Fiica a ducelui Robert I de Parma si a Mariei Antonia a Portugaliei, printesa a fost numita dupa o sfanta italiana din secolul XIII. Membrii familiei de Bourbon-Parma erau catolici devotati, trei dintre surorile Zitei devenind calugarite. Pentru un timp, tanara printesa s-a gandit ca acesta va fi si viitorul sau. 
        
            In 1911, Printesa Zita de Bourbon-Parma se casatoreste cu Arhiducele Carol al Austro-Ungariei. In 1914, viata lor se schimba odata cu assinarea lui Franz-Ferdinand la Sarajevo. Austro-Ungaria intra in razboi si dupa doi ani, la moartea lui Franz-Josef, Carol si Zita devin Imparatul si Imparateasa Austro-Ungariei. Razboiul a fost o experienta dureroasa pentru Zita; pe langa toate problemele Imperiului, Zita era preocupata si de faptul ca fratii ei luptau in tabere diferite: Printul Felix (tatal Marelui Duce Jean de Luxembourg) si Printul Rene (tatal Reginei Ana a Romaniei) erau in armata austriaca, in timp ce Printul Sixto si Printul Xavier. Mai mult, Zita a ajuns sa fie cunoscuta drept Italianca, existand zvonuri impotriva ei. In ciuda acestor zvonuri, Zita a fost o imparateasa dedicata cauzelor sociale si ajutorarii celor nevoiasi. Desi chestiunile armate erau exclusiv domeniul Imparatului, Zita a reusit sa impiedice bombardarea palatului Regelui Belgiei.

           Sfarsitul razboiului a insemnat prabusirea monarhiei; cand credea ca sotul ei vrea sa abdice, Imparateasa a rostit faimoasa s-a declaratie "Un suveran nu poate abdica niciodata. El poate fi detronat .... In regula. Asta e forta. Dar sa abdice - niciodata, niciodata, niciodata! Mai degraba as muri alaturi de tine. Si atunci va ramane Otto. Si chiar daca o noi toti vom fi ucisi, tot vor ramane alti Habsburgi". In final, cu ajutorul unor ofiteri englezi, trimisi de Regele George V, Carol si Zita au plecat in Elvetia fara a abdica.

            Dupa Elvetia, familia imperiala s-a mutat in Madeira, unde Carol a murit in 1922. Zita a ramas vaduva si a trebuit sa aiba grija singura de cei opt copii. Dupa Madeira, s-au mutat in Spania, apoi in Belgia. Pana in 1939, Zita a militat pentru reintoarcerea Habsburgilor pe tronul Austriei. Cand Germania a ocupat tara lor, Zita si copii sau a plecat in SUA. Lipsita de banii din Europa, Zita a trebuit sa se descurce cu foarte putin; in ciuda acestui lucru ea si copii sai au fost foarte activi. Dupa razboi, Imparateasa a petrecut doi ani facand turul Americii pentru a strange bani pentru a ajuta Austria si Ungaria. Zita s-a mutat inapoi pe continent in 1956, pentru a avea grija de mama sa.

         Imparateasa Zita si-a petrecut restul vietii dedicandu-se marii sale familiii si canonizarii sotului sau, numit Imparatul Pacii. Desi multi dintre copii sai s-au stabilit in Austria, Imparatesei i-a fost interzisa intrarea in tara natala pentru foarte mult timp. Dupa sase decenii, in 1982 Imparateasa Zita s-a intors in tara ei.

         Cinci ani mai tarziu, Imparateasa a aniversat 95 de ani, impreuna cu copiii si nepotii sai. Aceasta aniversare a fost a fost sarbatorirea unei vieti dedicate celorlalti. Imparateasa a murit in anul 1989 si a fost inmormantata la Viena, in Cripta Capucinilor alaturi de inaintasii sai.        

miercuri, 13 martie 2013

Printesa Elisabeth Amalie de Liechtenstein

                     La 13 martie 1960, murea printesa Elisabeth Amalia de Liechtenstin, mama printului Franz Joseph II al si de Lienchtenstein.                    

Printesa Helena Victoria a Regatului Unit

                  Printesa Helena Victoria a murit la 13 martie 1948. Nascuta in 1870, la curtea bunicii sale, regina Victoria, printesa era cea mai mare fiica a printului Christian de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Augustenburg si a printesei Helena a Regatului Unit Cunoscuta drept Thora, printesa nu s-a casatorit niciodata, petrecandu-si viata impreuna cu sora sa in apropierea familiei regale engleze. Printesa Helena Victoria era multumita de viata sa, sustinand parerea bunicii sale ca uneori oamenii necasatoriti sunt mult mai fericiti decat cei prinsi intr-un mariaj lipsit de dragoste.

marți, 12 martie 2013

Printesa Ingeborg, Ducesa de Vastergotland

           La 12 martie 1958, la Stockholm murea printesa Ingeborg. Nascuta printesa a Danemarcei, Ingeborg era a doua fiica a regelui Frederick al VIII-lea a Danemarcei si a sotiei sale, Louise a Suediei. La 19 ani, printesa s-a logodit cu verisorul sau, printul Carl, duce de Vastergotland. Carl era al doilea fiu al regelui Oscar al II-lea al Suediei. 

                 Mama lui Ingeborg a fost unica fiica a regelui Charles al XV-lea si de accea printesa a fost primita cu entuziasm in noua ei tara. Mai mult, despre ea s-a spus ca era cea mai indreptatita sa poarta coroana Suediei. Pentru multi ani, Ingeborg a fost prima doamna a Suediei; soacra ei, regina Sophia aparea foarte rar in public, in timp ce cumnata sa, Victoria de Baden a petrecut mult timp in strainatate.

              Carl si Ingeborg au avut patru copii: Margaretha, Martha, Astrid si Carl. Timp de 54 de ani, cei doi au avut o casnicie foarte fericita si o viata de familie armonioasa. Ingeborg si-a educat copiii intr-un mod simplu; mai mult familia a trecut prin greutati financiare in anii 1920 si  Ingeborg a fost admirata pentru felul in care a reusit sa treaca peste aceste greutati. 
  
             Fara a domni ea insasi, Ingeborg este bunica a trei regi si a unei mari ducese: regele Harald V al Norvegiei, regele Baudouin I al Belgienilor, regele Albert al II al Belgienilor si  Marea Ducesa Josephine-Charlotte a Luxemburgului

duminică, 10 martie 2013

Printesa Lilian a Suediei a murit la 97 de ani

                  Casa Regala a Suediei a anuntat decesul printesei Lilian, care a incetat din viata pe 10 martie. Nascuta Lilian Davies, printesa a fost personajul principal a uneia din cele mai romantice povesti de dragoste ale secolului 20. Ea a petrecut 33 de ani alaturi printul Bertil inainte de a se putea casatori, dupa schimbarea regulilor Casei Regale. La moartea sa, printesa Lilian a fost una din cele mai iubite membre ale Casei Regale a Suediei.

Arhiducele Carl Ludwig al Austriei

                Carl Ludwig, al cincilea copil al Imparatului Carol I al Austro-Ungariei si a sotiei sale, Zita de Bourbon-Parma, s-a nascut la 10 martie 1918. Carl Ludwig s-a nascut intr-o perioada foarte dificila a vietii parintilor sai: Austro-Ungaria pierdea razboiul si mama sa era invinovatita de dezastrul armatei. Pentru a sarbatori nastere fiului sau, Carol I a acordat amnistie unui numar de oameni acuzati de crime politice, intarindu-si numele de Imparatul Pacii.

sâmbătă, 9 martie 2013

Marea Ducesa Kira Kirilovna

             La 9 mai 1909, la Paris s-a nascut a doua fiica a marelui duce Kiril Vladimirovici si a printesei Victoria Melita de Saxa-Coburg si Gotha. Printesa a fost numita Kira, pentru tatal sau. La cateva luni dupa nasterea Kirei, parintii sai au primit o telegrama de la bunica paterna, Marea Ducesa Maria Pavlovna,  "Ta femme est grande duchesse". Dupa aceasta telegrama, familia Kirei Kirilovana s-a intors in Rusia, unde tatal sau era al treilea in linia de succesiune al tronul imperial.

vineri, 8 martie 2013

Clementine, Printesa Napoleon

           Printesa Clementine Bonaparte, sotia pretendentului la tronul imperial al Frantei se stinge din viata langa Nisa, la 8 martie 1955, la varsta de optzeci si doi de ani. Clementine s-a nascut printesa a Belgiei, fiind cel mai mic copil al regelui Leopold II si al sotiei sale, nascuta Arhiducesa Marie-Henriette de Austria. Clementine a fost fiica preferata a tatalui sau, si din 1902 - anul mortii mamei sale - prima doamna a Curtii belgiene. 

         In adolescenta, Clementine se indragosteste de verisorul sau primar si mostenitorul tatalui sau, Baudouin si este devastata de moartea sa din ianuarie 1891. Sapte ani mai tarziu, printesa Clementine il cunoaste pe printul Victor-Napoleon, seful Casei Imperiale, care traieste in exil la Bruxelles. Victor o cere in casatorie pe printesa, dar este refuzat de Leopold II, care se teme de complicatiile diplomatice pe care le-ar produce o alianta cu familia Bonaparte.


           In ciuda faptului ca printesa Clementine avea treizeci de ani, ea nu a renuntat niciodata la dragostea pentru printul Napoleon. La un an dupa moartea intransigentului suveran, printesa se casatoreste, la varsta de treizeci si opt de ani cu printul Victor. Clementine e foarte indragostita si cuplul e foarte unit, instalandu-se langa Namur, unde se nasc doi copii: Clotilde si Louis-Napoleon.

           Clementine are o viata fericita, avand o casatorie unita, copii superbi si o situatie privilegiata. La 3 mai 1926, Victor-Napoleon moare de atac de apoplexie. Clementine ii supravietuieste inca douzeci si noua de ani, vazand casatoria fiului sau si nasterea actualui sef al Casei Imperiale.

Bibliografie:
Bricard Isabelle, Dinastiile domnitoare ale Europei, Vivaldi 
http://query.nytimes.com/mem/archive-free/pdf?_r=1&res=9806E6DD1F3BE533A25757C2A9679C94609ED7CF&oref=slogin

joi, 7 martie 2013

Regina Louise a Suediei

        La 7 martie 1965 murea Regina Louise a Suediei. A doua sotie a Regelui Gustaf VI Adolf, Louise s-a nascut in 1889, fiind fiica printului Louis de Battenberg si a sotiei sale Victoria de Hessa si de Rin. In 1917, tatal sau, amiral in Marina Engleza a renuntat la titlurile germane si Louise a fost cunoscuta drept Lady Louise Mountbatten. Din cauza carierei tatalui sau in marina, Louise si fratii sai (Alice, George si Louise) au calatorit foarte mult in copilarie in teritoriile engleze, dar Darmstadt a fost considerat mereu caminul lor. Dupa primul razboi mondial, familia s-a stabilit in Regatul Unit.

        In timpul primului razboi mondial, Louise a lucrat ca infirmiera; dupa razboi ea si-a continuat activitatea caritabila. In acelasi timp, dupa casatoria surorii sale mai mari cu Printul Andrei al Greciei si Danemarcei, a venit randul lui Louise sa se casatoreasca. Desi familia Battenberg era privita drept ruda saraca a Curtii de la Saint James, Luise era inrudita cu majoritatea familiilor domnitoare ale Europei. Dupa ce refuza cererea in casatorie a regelui Manuel II al Portugaliei si este fortata sa rupa logodna cu printul Christof al Greciei si Danemarcei, Louise se logodeste cu printul Gustaf-Adolf al Suediei. La 3 noiembrie 1923, la trei ani dupa decesul primei sale sotii, cei doi se casatoresc.

         Dupa moartea reginei Victoria, in 1930, Louise a fost nevoita sa isi asume rolul de prima doamna a Suediei cu douazeci de ani inainte de urcarea sotului ei pe tron. In aceasta perioada Printesa-mostenitoare Louise asigura patronatul multor organizatii, desi ea prefera sa se implice in mod direct.

           Louise era o adevarata democrata si era incomodata de rolul sau de regina. In 1962 ea a reformat curtea suedeza prin instituirea pranzurilor femeilor democrate, traditie continuata de printesa Sibylla. Louise s-a indragostit de noua ei casa si s-a dedicat complet realizarii operelor de caritate, interaesandu-se in mod special de soarta handicapatilor.

           Louise si Gustaf-Adolf au avut o casatorie fericita, cei doi avand foarte multe interese comune. Cei doi au colaborat indeaproape in sapaturile arheologice realizate de Rege, dar si in horticultura. Cei doi nu au avut copii (in afara de o fiica care s-a nascut moarta), dar Louise a fost o mama dedicata pentru copii Regelui din prima casatorie: Gustaf-Adolf, Sigvard, Ingrid, Bertil si Carl-Johan. Regina Suediei a murit in 1965, cu opt ani inainte de moartea sotului sau. 

Bibliografie:
Bricard Isabelle, Dinastiile domnitoare ale Europei, Vivaldi 

miercuri, 6 martie 2013

Paul I, Regele Greciei

        La 6 martie 1964, la Atena murea regele Paul I al Grecilor. Paul a fost al treilea fiu al regelui Constantin I si al sotiei sale Sofia de Hohenzollern. Fiind al treilea fiu, Paul nu trebuia sa domneasca, asa ca o mare parte a vietii sale Paul a fost ofiter naval. 
             Paul a crescut intr-o familie foarte unita, care a gasit in aceasta unitate puterea sa treaca peste toate incercarile la care au fost supusi. In 1911, Printii Mostenitori ai Greciei au fost fortati sa plece in exil, din cauza unei lovituri militare indreptate impotriva Regelui George I. In 1917, Constantin I a fost fortat sa plece in exil, in timp ce fiul sau Alexandru a fost declarat Rege. La moartea lui Alexandru, guvernul i-a cerut lui Paul sa urce pe tron, dar acesta a refuzat spunand ca tatal lui este Rege si daca acesta ar muri, fratele sau mai mare, George ar fi mostenitorul sau. In 1921, Constantin este fortat sa plece in exil si dupa cateva luni moare. Paul devine mostenitorul fratelui sau mai mare, care este fortat sa abdice in 1923. Timp de 12 ani, Familia Regala Greaca isi petrece viata in exil, pana cand in 1935 norocul se schimba la Atena si George al II-lea isi recapata tronul. Deoarece din casatoria cu Elisabeta a Romaniei, George nu a avut niciun copil, Paul devine Print Mostenitor. In 1941, Paul impreuna cu familia sa pleaca in exil in Egipt, unde raman pana la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial.


                In 1938, Paul se casatoreste cu Frederica de Hanovra, fiica verisoarei sale primare, Victoria Louise de Hohenzollern. Cei doi au trei copii: Sofia, Constantin si Irene. In 1947, la moartea lui George al II-lea, Paul si Frederica devin Regele si Regina Grecilor.

sâmbătă, 2 martie 2013

Victoria Feodorovna, Mare Ducesa a Rusiei


"There are few who in one person combine all that is best in soul, mind, and body, ... She had it all, and more. Few there are who are fortunate in having such a woman as the partner of their lives -- I was one of those privileged"

Marele duce Kirill Valdimirovici al Rusiei
 
Printesa Victoria Melita de Saxa-Coburg si Gotha

            Marea Ducesa Victoria Feodorovna a fost o femeie deosebit de puternica, care a luptat pentru ceea ce si-a dorit; a fost o printesa care s-a nascut in 1876, la apogeul epocii dinastiilor cand acestea au stralucit mai puternic ca niciodata; a fost o mama care si-a calcat pe mandrie pentru a asigura educatia si supravietuirea copiilor sai; a fost o sotie care si-a iubit sotul mai presus de orice ... de aceea nu i-a putut ierta tradarea. Victoria Melita de Edinburgh s-a nascut la Malta, fiind fiica ducelui de Edinburgh, cel de-al doilea fiu al Reginei Victoria si a Printului Consort, si a Marii Ducese Maria Alexandrovna, unica fiica a tarului Alexandru al II-lea si a Mariei de Hesse si Rin. Inca de mica, printesa era foarte incapatanata, timida, serioasa si sensibila, fiind in acelasi timp si foarte apropiata de sora ei mai mare, dar atat de diferita (viitoarea Maria a Romaniei).

        Casatoria Mariei cu Ferdinand de Hohenzollern-Sigmariengen a schimbat destinul Victoriei Melita. Bunica-Regina a decis ca Ernest de Hesse si Rin este sotul potrivit pentru a doua printesa de Saxa-Coburg si Gotha. Nedorind ca nimic sa ii strice planurile (cum s-a intamplat in legatura cu Missy si ducele de York), Regina Victoria il convinge pe Ernest sa o ceara in casatorie pe verisoara sa primara. Cedand presiunilor familiei, Victoria Melita devine Mare Ducesa de Hesse si Rin. Mariajul celor doi a fost profund nefericit, Ernest, homosexual, isi neglija sotia, in timp ce Victoria Melita nu isi indeplinea indatoriile de Mare Ducesa. Dupa moartea Reginei Victoria, in 1901, cei doi au decis sa divorteze. Desi divortul a fost de comun acord, Victorian Melita a fost considerata responsabila, devenind o paria. 

Marele Duce Kiril Vladimirovici si Marea Ducesa Victoria Feorodovna
          Printesa s-a refugiat la Coburg, alaturi de mama sa si a asteptat. Cu multi ani in urma, la incoronarea lui Nicolae II, Victoria Melita de Hesse si Rin l-a revazut la Moscova pe verisorul sau primar, Marele Duce Kiril Vladimirovici. Cei doi s-au indragostit si Victoria Melita spera ca se pot casatori dupa divortul ei. Daca ducesa de Saxa-Coburg si Gotha a acceptat ideea casatoriei (dupa ce s-a opus peste 10 ani), parintii lui Kiril au incercat sa il convinga sa o paraseasca pe Victoria, sau sa o pastreze drept amanta, dar sa se casatoreasca cu altcineva astfel incat sa nu isi piarta locul in linia de succesiune. In 1904 se declanseaza razboiul ruso-japonez, la care Kiril participa. Vasul sau este atacat si Kiril Vladimirovici este unul din putinii supravietuitori. Acesta experienta il face pe Marele Duce sa se hotarasca sa se castoreasca cu Victoria Melita. Cuplul s-a casatorit la 8 octombrie 1905, la Coburg in prezenta mamei si surorii Victoriei. Dupa casatorie Kiril Vladimirovici s-a intors in Rusia sa il anunte pe verisorul sau, tarul Nicolae al II-lea. Desi ramura Vladimirovna se astepta la o pedeapsa pentru ca Marele Duce s-a casatorit fara acordul tarului, Nicolae este foarte aspru: el il demite pe Kiril din Marina, ii anuleaza statutul militar, ordinele si onorurile si ii ia titlul de Mare Duce. Kiril si Victoria Melita se stabilesc la Paris. In 1907, Victoria melita decide sa se converteasca la ortodoxism. In urmatorii doi ani se nasc cele doua fete ale cuplului Maria Kirilovna si Kira Kirilovna.

        In 1909, Nicolae este obligat sa anuleze pedeapsa lui Kiril, deoarece acesta era al patrulea in linia de succesiune la tronul rus, dupa Alexei Nicolaievici, Mihai Alexandrovici si Vladimir Alexandrovici.  Victoria Melita devine Marea Ducesa Victoria Feodorovna. In St. Petersburg, noua Mare Ducesa se integreaza perfect in curtea neoficiala, dar autotputernica a soacrei sale, Marea Ducesa Maria Pavlovna. Victoria Feodorovna a ajuns sa se inteleaga foarte bine cu Miechen, mai ales ca cele doua aveau caractere asemanatoare, fiind unite si in dragostea pentru frumos "Nici o petrecere nu era considerata completa fara ea, hainele adorabile si adesea neobisnuite pe care le purata erau examinatate cu atentie si adesea copiate, culoarea si decoartiile camerelor sale erau discutate, admirate si invidiate iar petrecerile organizate de erau vanate de toata societatea." In acelasi timp, Marea Ducesa era buna prietena si cu Imparateasa Mama, Maria Feorodovna. Singurii absenti de la petrecerile date de Kiril Vladimirovici si Victoria Feodorovna erau Tarina si Tarul, Alexandra Feorodovna neputand sa isi ierte fosta cumnata. 

   Din 1914, Marea Ducesa Victoria Feodorovna se implica in eforturile de razboi ale Rusiei, conducand mai multe servicii de ambulanta; in acelasi timp, de mai multe ori Victoria a adus trenuri cu provizii si medicamente in Romania, tara unde domnea sora ei. Ducky si Kiril priveau cu ingrijorare miscarile revolutionare din tara lor, incercand impreuna cu alti Romanovi sa il convinga pe Nicolae al II-lea sa isi schimbe politica, fara succes insa. Dupa revolutia din 1917, Marele Duce Kiril Vladimirovici a acceptat guvernul bolsevic, fiind considerat tradator de multi Romanovi. Victoria Feorodovna a fost alaturi de sotul ei, aparandu-l si sprijinindu-l. Ei au reusit sa fuga in Finlanda, unde la 41 de ani, Victoria l-a nascut pe Vladimir Kirilovici, unicul sau fiu si mostenitorul dinastiei. Printesa engleza, Victoria Feodorovna a ajuns sa se departeze de tara sa natala si de familia sa, considerand ca Familia Regala Engleza nu a facut suficient ca sa ii ajute pe Romanovi.

Marele Duce Kiril Vladimirovici si Marea Ducesa Victoria Feorodovna
     In 1919, Victoria Feodorovna a reusit sa ajunga in Germania. In anul urmator, Marea Ducesa si-a pierdut mama si soacra, ducesa Maria de Edinburg murind la Coburg si Maria Pavlovna in Franta. In timpul petrecut in Germania, Kiril si Victoria au simpatizat cu miscarea nazista, vazand in aceasta o modalitate de invingere a comunismului. La inceputul anilor '20, Kiril are o cadere nervoasa, dar cu ajutorul Victoriei reuseste sa se refaca. In acesti ani Victoria Melita se dedica complet familiei sale. Kiril se declara Custode al Coroanei Ruse si incepe sa se comporte ca un Tar. In acest timp, Victoria Melita este cea care se ocupa cu intretinerea familiei sale, fiind nevoita sa isi vanda bijuteriile si picturile. In centrul vietii Victoriei Melitei era fiul sau, ea traind cu teama ca bolsevicii o sa-l rapeasca sau o sa-l omoare.

             Anii de dupa razboi au fost foarte grei, Victoria Melita si familia sa fiind ajutati de Maria, Regina Romaniei. In ciuda greutatilor, Victoria Melita era fericita si multumita fiindca se bucura de dragostea familiei sale. In mijlocul anilor '30, Kiril face o greseala, care o distruge pe Victoria Melita. Motivul rupturii dintre cei doi ramane in mister; regina Maria e unul dintre putinii oameni care l-a cunoscut si isi compatimeste sora care nu poate sa ierte. Indiferent care a fost motivul, din acel moment Marea Ducesa a inceput sa moara putin cate putin. Desi cei doi au continuat sa pastreze aparentele de dragul celor trei copii, din acel moment Victoria Melita si-a considerat sotul mort. 

               Marea Ducesa Victoria Feorodovna, cea care daca istoria ar fi fost scrisa altfel ar fi avut dreptul sa fie Tarina, a murit la 2 martie 1936. Alaturi de ea au fost cei trei copii, sora si sotul ei. Desi a fost foarte fericita ca Maria a fost acolo, ea s-a indepartat de atingerea lui Kiril. Victoria a fost ingropata in Coburg si in 1995, ramasitele ei si ale lui Kiril au fost aduse in Catedrala Sf. Pavel si Petru, unde odihneste alaturi de ceilalti Tari ai Rusiei. 

            La doi ani dupa moarte Victoriei Melita, fiica sa, Kira s-a casatorit cu Louis Ferdinand, seful casei Hohenzollern, unind cele doua dinastii. Kiril a devenit foarte trist dupa moartea sotiei sale si si-a pierdut dorinta de a trai si a murit in 1938.

vineri, 1 martie 2013

Printesa Louise de Saxa-Coburg si Gotha-Kohary

          La 1 martie 1924 murea una din cele mai scandaloase printese ale secolului. Louise Marie s-a nascut printesa a Belgiei, fiind prima fiica a regelui Leopold II si a sotiei sale, nascute Arhiducesa Maria Henrieta a Austriei. La 19 ani, printesa, renumita pentru frumuseteaa ei, se casatoreste cu printul Philipp de Saxa-Coburg si Gotha-Kohary. Printesa straluceste la curtea din Viena, dar curand incep sa apara zvonuri care spun ca legaturile Louisei cu anumiti barbati nu sunt tocmai nevinovate. Momentul de apogeu al vietii ei are loc in 1895, cand il cunoaste pe contele Geza Mattacici. Legatura lor era conoscuta de toti si Louise a plecat la Bruxelles pentru a le cere parintilor permisiunea sa divorteze. Cand acestia au refuzat-o, printesa a plecat la Nisa cu Geza si cu fiica ei, Dorothea. Printul si contele se vor duela, si Philipp va fi ranit. Timp de sapte ani, Louise va fi inchisa intr-un spital de alienati mintal la Doebling si apoi transferata la Lindenhof. 
                
              Respinsa atat de familia regala belgiana (doar contesa de Flandra o va vizita in timpul cat a fost inchisa si o va convinge si pe Dorothea sa o vada), cat si de familia sotului ei, Louise reuseste sa fuga cu ajutorului lui Geza. Cei doi amanti se refugiaza in Paris, unde Louise continua sa acumuleze datorii. Relatia cu tatal sau se distruge complet, Leopold isi va considera fiica moarte, iar Louise il va da in judecata in speranta ca va putea sa obtina o parte din milioanele din Congo. In urmatorii ani, printesa Louise va rataci din hotel in hotel in toata Europa in compania lui Geza. Moare intr-o saracie lucie, la un an dupa amantul sau.


Bibliografie: 
Bricard Isabelle, Dinastiile domnitoare ale Europei, Vivaldi    Gelardi Julia, Born to rule

Arhiducesa Charlotte a Austriei

                  Arhiducesa Charlotte, al saptelea copil al imparatului Carol I si a sotiei sale, printesa Zita de Bourbon-Parma, s-a nascut la 1 martie 1921, in Elvetia.

Nicolae I, Regele Muntenegrului

         La 1 martie 1921 murea Nicolae I, primul si singurul Rege al Muntenegrului. Devenit Print in 1860, dupa asasinarea unchiului sau Danilo I, Nicolae a fost rege pentru opt ani, micul sau regat disparand la sfarsitul primului razboi mondial.

        Nicolae I a fost conducatorul sub care Muntenegru si-a cucerit independenta de sub turci, in anul 1878. Dupa cucerirea independentei, Nicolae a promulgat prima constitutie a tarii ... departe de a reforma statul, aceasta lege fundamentala ii oferea intreaga putere monarhului. Desi pe plan intern Regele era contestat, el a obtinut numeroase succese pe plan dinastic: Zorka s-a casatorit cu Petru I al Serbiei, devenind mama lui Alexandru I al Iugoslaviei, Milita si Anastasia s-a casatorit cu Mari Duci Rusi (Petru Nicolaievici si Nicolae Nicolaievici) si Ana cu printul Franz Joseph de Battenberg. Cel mai stralucitor mariaj a fost cel al Elenei, cea de-a patra fiica a lui Nicolae. Elena s-a casatorit cu printul Victor-Emmanuel de Savoia, devenind mama ultimului Rege al Italiei.

          In 1910, Nicolae primeste titlul de Rege; adevarat maestru al discordiei, el este cel care declanseaza primul razboi balcanic. Dupa cele doua razboaie balcanice, Muntenegru devine unul din invingatori, din pacate in primul razboi mondial Nicolae alege tabara gresita. In ciuda faptului ca muntenegrenii au fost cuprinsi de entuziasm pentru cauza Serbiei, Nicolae credea ca o victoria Serbiei si a ginerelui sau Petru I ar fi insemnat condamnarea la moarte a micului sau regat. In ciuda temerilor sale Nicolae si tara sa impartasesc cu totul destinul Serbiei, dar din cauza geografiei abia in 1916 a fost infrant. Incercarea lui Nicolae de a incheia o pace separata a fost vazuta ca o tradare fata de slavii meridionali. Nicolae se refugiaza in Italia si apoi pleaca in exil in Franta. In 1918 Parlamentul il inlatura de pe tron si  voteaza unirea Muntenegrului cu Serbia sub Petru  I, si mai apoi sub nepotul lui Nicolae, Alexandru I.

Bibliografie:
*GAUTHIER Guy, Acvile si lei. O istorie a monarhiilor balcanice, Humanitas, 2004