vineri, 5 octombrie 2012

Printul Suveran Jean II de Lienchtenstein

               La 5 octombrie 1840 la Eisbrug, in Moravia se naste Jean, primul fiu a lui Alois II, print suveran de Lienchtenstein si al contesei Francoise Kinsky von Wichnits und Tetau. Al saselea copil al cuplului princial, Jean va copilari alaturi de noua surori si de un frate, viitorul print Franz I de Lienchtenstein.

             In 1858, la varsta de optsprezece ani, Jean urca pe tronul micului principat. Inca de la inceputul domniei sale, Jean II se va dedica complet dezvoltarii tarii sale. In 1862, Jean II acorda prima Constitutie a principatului, care il transforma intr-o monarhie constitutionala. Cativa ani mai tarziu, Lienchtenstein paraseste Confederatia Germana si apoi aboleste armata, considerata ca o cheltuiala inutila. In timpul primului razboi mondial, Jean II se tine departe de conflict, abandonand alianta traditionala cu Austro-Ungaria. Acest lucru ii salveaza tronul, dar isi pierde o parte importanta a averii. 

            In ciuda faptului ca Lienchtensteinul a ramas in afara primului razboi mondial, conflictul a avut consecinte grave, principatul trecand printr-o perioada de foamete si somaj. Printul Jean II acorda statului un imprumut fara dobanda in valoare de 555.000 franci elvetieni (bugetul Lienchesteinului din 1922 era de 400.000 franci elvetieni) pentru ca aceasta sa poata cumpara si distribui alimente populatiei. In 1923, Jean le Bon, cum va ajunge sa fie cunoscut printul, anuleaza datoria pe care o transforma in donatie de stat.

             In 1923, printul Jean II incheie o alianta cu vecina tarii sale, Confederatia Helvetica, in urma caruia francul elvetian incepe sa circule ca moneda legala. Uniunea vamala cu Elvetia va asigura neutralitatea principatului, dar si evolutia economica pozitiva a tarii. Intre 1923 si 1928, guvernul va promulga legi privitoare la societatile domiciliate in tara si la privilegiile fiscale, care vor face din Vaduz un paradis fiscal.

              Printul Jean II va muri in 1929, dupa o domnie de saptezeci si unu de ani - cea mai lunga din istoria Europei. Domnia sa a insemnat transformarea micului principat direct din Evul Mediu in Epoca Moderna.

Bibliografie:
*Isabelle Bricard, Dinastiile Domnitoare ale Europei                     

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu