Mi se pare majoritatea biografilor
au o caracteristica comuna, se indragostesc de subiectul cartii lor si
astfel trebuie sa gaseasca motive, argumente pentru orice decizie a
acestora ... Si cum de obicei, soarta ne pune in fata doar doua optiuni:
vinovati sau nevinovati, acesti autori aleg a doua optiune. Subiectii
celor mai multe biografii devin eroi, actiunile lor sunt analizate
dintr-o perspectiva dubla. Pe de o parte, sunt acele decizii pozitive, a caror rezultat este datorat fara doar si poate subiectului cartii. De cealalta parte sunt actiunile negative, negative
in sensul ca nu au avut tocmai rezultatul asteptat. Acestea sunt
aparate sau sunt atribuite altora. La fel, si relatiile cu cei din jur
au de suferit doar din cauza celorlalti.
Intr-un fel mi se pare ca biografii tind sa priveasca doar partea pozitiva a personajelor lor si de aceea cei din jur par mult mai vinovati decat au fost in realitate.
Gabriel Badea-Paun se detaseaza de ceilalti istorici. In cartea sa Carmen Sylva, uimitoarea regina a Romaniei, el
prezinta cu luciditate viata primei noastre Regine. Elisabeta este o
regina uimitoare, o artista desavarsita, o scriitoare romantica, o
persoana foarte caritabila, o mama perfecta , dar este in acelasi timp
si foarte credula, visatoare, nu se gandeste la consecintele actiunilor
ei, este geloasa pe tineretea Mariei, nu are niciun simt practic.
Carmen Sylva, uimitoarea regina a Romaniei este
o carte extraordinara, descriind mai mult decat viata printesei
germane, care la 26 de ani a devenit Doamna si mai apoi Regina
Romaniei. Acesta carte descrie primii ani ai Romaniei moderne, descrie
rolul pe care Elisabeta de Wied l-a avut in construirea unei tari
europene. Prin activitatea sa artistica, Carmen Sylva are un rol foarte
important in dezvoltarea culturala a Romaniei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu